Un senzor digital ce stă la baza a numeroase aparate folosite la scară mondială, în industria auto, a construcţiilor, chiar şi în robotică, ce măsoară forţele, a fost adaptat şi calibrat în practica medicală de Prof. Dr. Emanuel Bratu, alături de dr. Ioan Borşanu şi dr. Emanuel Andriţoi. Acest concept dezvoltat este unic la nivel mondial şi ajută doctorii în rezolvarea cazurilor complexe.
Dacă aţi avut vreodată şansa să parcurgeţi cunoscutul traseu off-road Rubicon, din vestul Statelor Unite, un drum extrem de dificil datorită obstacolelor continue întâlnite de-a lungul celor 22 de mile pline cu bolovani, pietre, diguri de granit abrupt, traseu ce pune maşina, dar şi omul la grele încercări, atunci puteţi înţelege obstacolele pe care un doctor trebuie să le depăşească în practica medicală de zi cu zi. “We are like a Jeep Wrangler on the Rubicon trail,” spune doctorul Ioan Borşanu, cu entuziasmul asemănător al unui pilot care tocmai a ajuns la finalul unei rute Rubicon, făcând referire totodată la Jeep, brandul care a dezvoltat pentru prima dată legendarul Wrangler Rubicon. Ioan Borşanu este unul dintre medicii care, la iniţiativa Prof. Dr. Emanuel Bratu, a dezvoltat un concept unic la nivel mondial.
Folosind senzorul digital de la Tekscan (senzor ce stă la baza majorităţii aparatelor de măsurat forţe, care a fost adaptat şi calibrat pentru măsurarea forţelor interarcadice în diferite mişcări masticatorii, prin noua metodă, doctorii Emanuel Bratu, Dr. Emanuel Andriţoi şi Dr. Ioan Borşanu, reuşesc să obţină o precizie mai mare în măsurarea forţelor masticatorii în trei etape critice ale unui plan de tratament: în consultul iniţial, în etapa de provizorat şi după fixarea restaurărilor finale.
Într-un articol de medicină semnat de doctorul Ioan Borşanu, acesta explică, întregul demers prin care medicii coordonaţi de prof. dr. Emanuel Bratu, au ajuns la noua metodă.
“La Dental Experts, poate cea mai mare preocupare atunci când realizăm restaurări complexe de mari dimensiuni pe dinţii restanţi, dar mai ales pe implanturi dentare este determinarea sau crearea ocluziei viitoarelor restaurări protetice, cuantificarea forţelor ocluzale specifice fiecărui pacient în parte, concomitent cu stabilirea unei dinamici mandibulare în mişcări funcţionale (masticaţie, deglutiţie, vorbit, etc) şi parafuncţionale (bruxism nocturn, diferite reflexe de încleştare a dinţiilor în situaţii de stres), care să nu aibă repercusiuni asupra articulaţiei, restaurărilor protetice, dinţilor restanţi sau implantelor inserate.
Funcţionarea normală, fără dureri (migrene diurne, dureri în masticaţie, la deschiderea sau închiderea gurii) şi/sau uzuri accentuate a articulaţiei temporo-mandibulare (ATM) este principala preocupare în realizarea restaurărilor de mari dimensiuni, o eventuală disfuncţie a ATM fiind foarte dificil de remediat.
Astfel, determinarea corectă a rapoartelor interarcadice începe încă dinainte de inserarea implantelor sau prepararea dinţiilor, continuă prin corectarea acestora în perioada de provizorat specifică restaurărilor de mari dimensiuni, reglajul fin cu ajutorul restaurărilor finale prin selecţia corectă a materialelor folosite pentru a oferi un tipar de uzură fiziologic, specific unei dentiţii naturale.
Trebuie ştiut faptul că atunci când pacientul pierde dinţii de pe ambele arcade şi primeşte implanturi, totul se schimbă, mai ales din punct de vedere al forţelor masticatorii şi al uzurii ATM, “rătăcim, pe întuneric” în căutarea ocluziei, chiar şi în era digitală şi introducerea aparatelor noi de înregistrare.
Împreună cu Prof. Dr. Emanuel Bratu şi Dr. Emanuel Andriţoi am dezvoltat un concept unic de măsurare a forţelor masticatorii în trei etape critice ale planului de tratament (în consultul iniţial, în etapa de provizorat şi după fixarea restaurărilor finale). Folosim senzorul digital de la Tekscan (senzor ce stă la baza majorităţii aparatelor de măsurat forţe, pe scară largă la nivel mondial, în aplicaţii ce includ industria auto, construcţii, robotică, etc), pe care l-am adaptat şi calibrat pentru a măsura forţele interarcadice în diferite mişcări masticatorii, în etapa de consult pentru a decide numărul, poziţia, tipul şi dimensiunea implanturilor ce urmează a fi inserate, pentru a oferi suport suficient viitoarelor restaurări pe implanturi şi a nu suprasolicita infrastructura.
Aceleaşi forţe se măsoară după inserarea implanturilor în perioada de provizorat pentru a stabili tipul de restaurare finală şi, mai ales materialele din care aceste restaurări urmează a fi confecţionate. Astfel, în funcţie de forţele dezvoltate funcţie (masticaţie) şi de dinamica mandibulară în parafuncţii (bruxism), stabilim exact dacă restaurările vor fi executate monobloc din Zirconiu, Grafenan, Brecam, sau folosim soluţii bicomponente ce includ un schelet din aliaj nenobil (frezat, sinterizat sau mixt sinterizat + frezat), titan, Peek sau BioHpp cu o placare ceramică, compozită, acrilică individuală sau în grup.
Fiecare dintre aceste materiale au avantaje şi dezavantaje estetice şi funcţionale iar selecţia lor trebuie făcută în funcţie de mărimea forţelor exercitate pe ele şi amplitudinea dinamicii mandibulare; nicidecum după considerente financiare sau estetice, altfel apar probleme de genul fracturării, ciobirii, îmbătrânirii precoce a restaurărilor sau mai grav dureri la nivelul ATM. Să nu uităm că implanturile nu au rol de amortizor de forţe similare dinţilor prin ligamentul parodontal şi restaurările finale trebuie să realizeze şi această amortizare de forţe ce NU TREBUIE TRANSMISĂ ATM.
În ultima etapă de fixare a restaurărilor finale pe implanturi se realizează echilibrarea ocluzală folosind în tandem şi aparate digitale de înregistrare a distribuţiei forţelor pe arcadă. Aceste măsurători trebuie repetate la intervale regulate pentru a asigura o distribuţie uniformă a forţelor ocluzale pe termen lung.
Esenţial, în realizarea restăurărilor de mari dimensiuni pe implanturi sunt folosirea tehnicilor digitale pentru măsurarea forţelor, de cuantificare a distribuţiei forţelor ce dau informaţii esenţiale medicului specialist implantolog în etapa chirurgicală, proteticianului în selecţia tipului de restaurare şi tehnicianului în selecţia materialelor pentru realizarea acestor restaurări care nu au aproape nimic în comun în realizare cu restaurările pe dinţi”.
